Aceasta animal care se hraneste cu hoituri, cu un aspect dezordonat si cu blana zbarlita se distinge de celelalte trei specii de hiene (hiena dungata, hiena patata si lupul de pamant) prin blana lunga si urechile sale ascutite. Are o blana colorata in nuante inchise de maro sau neagra-cenusie, o coada scurta si picioarele in dungi orizontale, maro cu alb. Blana de culoare crem din jurul gatului formeaza o coama distinctiva la adulti, si, impreuna cu parul de pe spate, se ridica in situatii defensive sau agresive. La fel ca toate celelalte specii de hiene, Hyaena brunnea are niste dinti si niste falci incredibil de puternice, ceea ce ii permite sa zdobeasca oasele si sa extraga maduva hranitoare din interiorul acestora.

Ocupa terenurile aride din partea de sud-vest a Africii: Angola, Botswana, Lesotho, Mozambic, Namibia, Swaziland and Zimbabwe. Habitatul sau natural este constituit din tinuturile de desert, semi-desert, tufisurile deschise si savanele. Poate supravietui in apropierea zonelor urbane si are nevoie de o suprafata care sa le asigure un fel de adapost in care sa se odihneasca in timpul zilei, cum ar fi zonele stancoase sau tufisurile.

Hiena bruna parcurge distante mari pe cont propriu, in fiecare noapte mergand intre 20 si 35 de kilometri in cautarea de hoituri cu care sa se hraneasca. Ajutata de exceptionalul sau miros, hiena bruna poate localiza carcasele de la cativa kilometri departare. Pentru ca nu coopereaza cu alte hiene, nu este nevoita sa imparta hrana, decat daca nu o aduce cu ea inapoi la adapost. Este un vanator slab, insa va inteprinde adeseori atentate neinsemnate, mai mereu fara succes, de a prinde orice animal mic ii iese in cale. Se hraneste, de asemenea cu nevertebrate, oua si fructe si depoziteaza cu perspicacitate hrana in exces, pentru a o consuma mai tarziu.

In ciuda faptului ca este un animal solitar, atunci cand isi cauta hrana, hiena bruna traieste, de regula, in grupuri alcatuite din familii de patru pana la sase indivizii, denumite clanuri. Un clan isi apara teritoriul si toti membrii sai constribuie la cresterea puilor. Teritoriile sunt marcate prin “incleiere” si cu ajutorul materiilor fecale; comportament ce constituie, de asemenea, si un inteligent sistem de comunicare. “Incleierea” reprezinta actul prin care hiena depune secretiile din glandele sale anale pe tulpinile plantelor si pe iarba. Picaturile albe, vascoase si stratul negru, apos de pasta pe care le lasa in urma sa contin informatii despre animal - identitatea sa si timpul scurs de la trecerea ei prin zona marcata. Aceasta, impreuna cu materiile fecale pe care le elibereaza frecvent, asigura hienelor dintr-o animita zona informatiile necesare despre intentiile membrilor altor clanuri.

De regula, masculii nu se imperecheaza cu femelele din acelasi clan cu ei, pentru ca majoritate sunt rude si acest lucru ar duce la consangvinizare. In schimb, femelele se imperecheaza cu masculi nomazi, care ratacesc intre teritorii in cautarea unor partenere receptive. Perioada de gestatie a hienelor brune dureaza trei luni, dupa care femela da nastere unui numar de pana la trei pui orbi si surzi. In primele cateva luni dupa nastere, femela si puii ei se izoleaza de restul clanului. Dupa aceasta perioada se realatura familiei. Femelele pot alapta si alti pui decat pe ai ei, insa manifesta o preferinta fata de propriile progenituri. Toti membrii clanului contribuie la cresterea si hranirea puilor, aducand o parte din hrana gasita inapoi la ascunzis.

http://www.zooland.ro/_files/Image/articole/contextual2//hiena-bruna.jpg